la margine de timp antropofag,noaptea
îşi prelinge ridurile pe carcasa
unui tren ce înaintează obosit
descompus pe catafalcul clipei
într-o lume desvrăjită
ce-şi deapănă alene
pseudo-descântecele
privesc cu nedumerire
cel din urmă vestigiu al esteticii
chipul tău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu