din amvon se revarsă academismefade şi plictisite cuvintele
se lipesc de bănci
adăstează în nodurile privirii
o salvare resentimentară
este proclamată insidios
paradoxal şi ineluctabil
Mântuirea
se prelinge balsamic pe inimi de piatră
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Ai reusit sa sectionezi o scena din copilaria mea spirituala de mult uitata. Ce ne-am face fara biserica nascand din strigate internautice?
Pot copia poezia asta pe blogul meu? Cu link-ul de rigoare of course.
Am trimis (sau am incercat doar nu mai stiu) un comentariu prin care ceream acordul pentru publicarea poeziei pe blogul meu cu mentionarea fireste a sursei prin link.
Daca a ajuns primul mesaj si a fost trecut la nedorite imi cer scuze si nu mai deranjez. Astept doar un semn.
Sam am incercat sa te contactez de cateva ori pe blogul tau, nu am reusit...cu siguranta poti tu sau oricine sa utilizeze mesajele mele.
Trimiteți un comentariu